Pentru tine

Știu că încă mă vrei, o parte din tine mereu m-a vrut. Dar orgoliul și mândria de sine ți-au împânzit mințile,ești întru totul doar pentru tine, un egoist. Nu vrei să împarți dragostea ta și altora,iar asta mă enervează cel mai tare! Eu știu că tu ești o persoana bună..știu că undeva,în sufletul tău..am un loc special! Știu că încă ții la mine,și mori pe dinauntru din cauza orgoliului tău, și a mândriei tale de "bărbat"..Nu îți poți stăpâni chinul ăsta interior,ți-e frică dacă sunt prea veselă și te apucă dracii când mă vezi amărâtă,uneori nici nu îți pasă. Știu că tu pentru mine ești cel mai bun..mereu vei fi! Și mai știu că mă vrei,mă vrei non-stop,fiecare părticica din mine vrei să fie a ta! Dar ai ales libertatea, ai ales să ai doar o seară o femeie lângă tine,să îți încălzească doar patul și să îți satisfacă plăcerile. Dacă ai ales libertatea, atunci când vei avea nevoie de alinare și de vorbe dulci și calde,cine ți le va da? Libertatea? Fata care ți-a încălzit doar patul dar nu și inima? Atunci te vei simți cel mai singur,și te vei urî  pentru că m-ai lăsat să plec! Chiar dacă nu mă vei mai vrea,următoarea va ști că eu am fost cea mai buna. Știe că pe buzele tale au rămas sărutarile mele dăruite cu dragoste,pasiune și emoție. Fiecare părticica de emoție și de dragoste din tine,eu am trezit-o. Alta nu va face asta. Mereu te vei gândi la mine,fata care ți-a atins și inima,nu doar trupul.. Cine se va mai uita la tine cum o făceam eu? Cu privirea mea, plină de dragoste! Eram fericită doar dacă te vedeam,îmi era de ajuns doar să te privesc,mă mulțumeam și cu atât.. Am fost prea buna pentru tine,dar nu îmi pare rău. Am lăsat să fiu mințită,doar pentru a te avea lângă mine,crezând că voi fi fericită. Dar chiar și așa.. ai plecat,ai ales să fii liber ca pasărea cerului,doar pentru niște aventuri de o noapte,poate chiar și o săptămână. Uneori am regretat că te-am cunoscut,alte ori i-am mulțumit lui Dumnezeu că mi te-a adus in viața mea. Să știi că.. atunci când vei renunța la orgoliu,minciuni și mândrie.. eu voi fi aici.. pregătită pentru un nou început și pentru multă iubire..

"Friends" are friends anymore?

                     

Prietenii mai sunt prieteni? Prietenii adevărați, mai există? Eu m-am convins de faptul că nu mai exista. Prietenii adevărați, acei "best friends", aşa cum îi numim noi, nu sunt cei care crezi că sunt. Ei încearcă să concureze cu tine, să te întreacă în tot ceea ce faci. Vor să fie mult mai buni decât tine, încearcă să îți copieze fiecare mişcare şi fiecare idee. Nu au o personalitate. Acel "best friend" îți asculta problemele, îți dau un "sfat" apoi se duc la prima persoană mai apropiată şi îi spune totul. Dar de ce atâta răutate? De unde atâta concurență? Nu înțeleg temperamentul oamenilor care izbucnesc imediat. Am cunoscut prieteni, şi mi-au fost foarte buni prieteni, care spuneau imediat după ce se iscase o ceartă, la câteva zile: "Nu mai am nicio treabă cu ea, nu mi-a fost niciodată alături, ea este vinovată pentru tot" Greşit. Da, şi eu greşesc, este normal şi firesc. Dar să spui toate lucrurile astea..hm.. Am fost de multe ori trădată, mințită,subestimată. Am ajutat de foarte multe ori persoane care nu au meritat, dar mi-am dat seamă prea târziu. Atunci când voi lega prietenii noi, voi fi mult mai atentă, pentru a nu mai avea surprize pe viitor.

Wishes?

Ce poate fi mai rau decât neîmplinirea unei dorințe? Ce poate să fie mai rau decât atunci când stai neputincios și visezi la ziua în care dorința ta va deveni realitate? Cel mai urât și cel mai dureros,cel puțin pentru mine, e momentul în care ai aflat că dorința ta nu s-a îndeplinit. Ce poate să fie mai rău decât atunci când știi ceea ce îți dorești, dar momentul,locul,sau posibiliățile sunt minime pentru a reuși? Visai la clipa în care cineva îți dădea răspunsul pentru îndeplinirea visului tău, dar atunci când răspunsul e negativ? Nu poți descrie ceea ce simți în momentul acela,vrei să urlii,să plângi, să țipi în fața cuiva,doar pentru că știi că răspunsul este nu. Toate iluziile,toate planurile,toate ideile,au dispărut..într-o singura zi.. Dar ce mai poți face? Ce mai poți face atunci când vezi că nimănui nu îi pasă? Unii nu vor ca dorința ta să se îndeplineasca, alții îți poartă pică, iar unii dintre ei nu vor să pleci din viața lor doar pentru a-ți realiza visul. Ce mai poți face? Când știi că tu vrei acum,anul acesta,peste câteva luni,ce mai poți face?Ce mai poți salva?Cum să renunți la ideea aceasta și să lași pe anul viitor? Nu accept așa ceva,dar ce mai pot face? Cu cine mă pot lupta și ce pot face ca să reușesc? Să mă cert cu Dumnezeu? Nu pot. Uneori mă întreb dacă îmi ascultă rugăciunile, dacă îmi aude vorba asta: " vă rog din tot sufletul meu.." Sau este prea supărat pe mine? Încep să mă întreb dacă minunile există.. pentru că eu chiar am nevoie de una..

Cine sunt eu?

Cine sunt eu? Sunt o străină în propria-mi lume..Îmi doresc, și vreau să îmi pot găsi locul dar nu reușesc. Sunt o persoană cu un temperament oarecum vulcanic dar ceea ce îmi place la nebunie la mine este faptul că sunt opimistă. Recunosc,în unele impasuri ale vieții am spus "nu mai pot" deoarece durerile erau insuportabile iar gândul că "va fi bine",nu mai exista. Punctele mele slabe.. ei bine, nu le voi dezvălui,cei care vor ajunge să mă cunoască destul de bine,probabil le vor descoperi,sau nu. Arăt doar ceea ce vreau eu ca lumea să vadă,pot induce în eroare.Reușesc tot ceea ce îmi propun, nu percep cuvântul nu,nu există nu se poate, pot merge și până în pânzele albe,atunci când vreau cu adevărat sa obțin ceva. Sunt un om oarecare, cu zile bune și rele.Sunt foarte puternică,dar totodată și sensibilă.Sunt răbdătoare si iertătoare. Pot ierta un om de foarte multe ori,dar atunci când îl urăsc,pot spune că îl urăsc din tot sufletul meu,și pot spune că și acesta este un cusur al meu, pentru că nu merită să îți încarci sufletul cu ură, de ce să fii la fel ca ceilalți, să porți ură și ranchiună? De ce să fii așa când poți să fii TU! Învățați,cunoașteți-vă pe voi înșivă și incercați să fiți mai buni.

https://www.youtube.com/watch?v=rhN7SG-H-3k

Tot ce nu i-am putut spune...

Lui..Nu i-am putut spune multe.. Sunt atât de răvăşită...sufleteşte...A trecut ceva timp şi totuşi...am rămas blocată în trecut...Nu i-am spus că îl iubesc...L-am iubit atât de mult încât nu pot explica... În timpul pe care îl petreceam cu el,îmi imaginam că o să ţină mult,că totul o să fie frumos şi de durată...Mi se putea citi fericirea din ochi,din priviri  si de pe chipul meu...Eram atât de fericită...Simţeam un nod în gât atunci când îl priveam...Mă simţeam întreagă atunci cand îl mbrăţişam sau când mă îmbrăţişa...De fiecare dată când ne-am despărţit,pur si simplu ne prefăceam că nu ne cunoaştem,că suntem nişte străini... Niciodată nu i-am spus ce mă durea, pentru că voiam ca totul să fie perfect..Niciodată nu i-am spus că nu e corect ceea ce a făcut, că nu se gândea la suferinţa care o provoca... Nu i-am spus multe... Am avut impresia ca îl cunoşteam foarte bine, că ştiam tot ce-i place, că-i ştiam felul lui de a fi.. Dar? Nu a fost aşa... Mi-am dat seama că nu l-am cunoscut deloc... După atâta timp,nici sa nu-l recunosc... Nu e băiatul care îl ştiam eu...care m-a făcut să îl iubesc,care mă făcea fericită...Nu mai e, sau poate niciodata nu a fost...

What I have is pain...

Mă doare şi nici nu ştiu de ce.. Mă doare şi nici nu ştiu de la ce vine... E ceva.. Ceva care.. nu-i pot da de capăt.. E atât de greu.. Ploaia de afară îmi transmite o stare de melancolie... O stare de.. nedescris...Sunt atât de răvăşită... sufleteşte.. Nu mă mai pot ascunde în spatele zâmbetelor false.... O fericire falsă... asta e ce am eu..o fericire falsă..Totul e cu susul în jos..Din când în când mi se mai prelinge o lacrimă pe obraz... mă tot găndesc la tot ce am făcut în ultimul timp.. M-am pierdut pe mine..mi-am pierdut fericirea.. Cine ştie pe unde a rămas blocată..Eu...vechea eu.. îmi plăcea mai mult decât cea de acum....

L'âme, le territoire où les combats de la porte.

Răneşti,dar îţi place să fii rănit? Mhm,nu-ţi place..ştiu. Nici mie nu-mi place. Dar,ai rănit? Trebuie să fii şi tu rănit,nu? Da,ştiu. Mereu vine rândul tău după ce ai rănit pe cineva,pentru că...aşa stă treaba.. Roata chiar dacă e pătrată,tot se întoarce..Deci,dacă răneşti,nu te aştepta ca tu să nu fii rănit. Pentru că nu e aşa. O să fii rănit. Şi poate chiar mai rău decât l-ai rănit tu pe celălalt.Niciodată,dar niciodată, să nu-i doreşti răul acelei persoane care te-a rănit cândva. Pentru că atunci,ţi-a fost alături când ai avut nevoie,chiar dacă tu l-ai rănit.. Şi poate de asta te-a rănit şi el,pentru că vroia să te rănească,să te vadă cum suferi,cum te chinui să trăieşti.. După ce-ţi trece rana pe care ţi-a provocato acea persoană,te ridici. Şi iar vrei să guşti fericirea. Şi iar eşti rănit. Devii dezamăgit. Eşti dezamăgit de tine,de persoana ta..Ştiind că poţi mai mult.ştiind că ai voinţă,ştiind că poţi,dar nu.  Te laşi rănit,iar şi iar,şi iar..Până când..îţi aduni toate resturile din suflet,care au mai rămas..şi te ridici,să guşti fericirea din nou,să simţi din nou ca ai un motiv de a trăi,să te trezeşti dimineaţa cu zâmbetul pe buze,să zâmbeşti şi să nu ştii de ce! Asta înseamnă să fi puternic..